Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

sâmbătă, 14 august 2010

Proloagele din 17 august

[1708_miron.jpg]

Luna august in 17 zile: pomenirea Sfinţitului Mucenic Miron, preotul

Sfântul Miron, preotul, a trăit în Grecia (Ahaia), pe vremea păgânului împărat Decius, cârmuitor, domn şi dregător, în acea ţară, fiind atunci, Antipatros, om rău şi hain la suflet, care vărsase mult sânge creştinesc. Şi era Sfântul Miron de bun neam, cu obiceiuri bune şi având dragoste de Dumnezeu şi de oameni. Deci, în ziua Naşterii Domnului Hristos, Antipatros a intrat în biserică, unde slujea Sfântul Miron, ca să prindă pe creştinii adunaţi acolo şi să-i dea la chinuri. Fără să se înspăimânte de vederea în biserică a marelui dregător, Sfântul preot a certat pe Antipatros prin cuvinte pline de părintească dojană, pentru cruzimea şi fărădelegile lui. Dar mâniindu-se, prigonitorul a poruncit ostaşilor de l-au prins pe preot şi l-au dus la locul unde se făcea schingiuirea creştinilor. Şi l-au chinuit cumplit, cu grele şi înfricoşătoare chinuri, l-au spânzurat pe lemnul de osândă şi i-au strujit trupul cu piepteni de fier, arzându-i, apoi, rănile cu tăciuni aprinşi. L-au silit, apoi, să treacă prin văpaia focului, şi s-a păzit Sfântul Miron, cu darul lui Hristos, fără vătămare, ba, încă, se vedeau şi Sfinţii îngeri înconjurandu-l pe el şi focul prefăcându-se în răcorire. Şi-l sileau pe el să se închine idolilor, dar Sfântul, nesupunându-se, dregătorul a poruncit să-i scoată pielea de pe trup, ca pe nişte curele, de la umeri până la picioare, şi l-au dat fiarelor spre mâncare. Dar văzând că şi aici Sfântul s-a păzit nevătămat, dregătorul şi-a luat viaţa singur, ruşinat de răbdătorul de chinuri al lui Hristos. Deci, Sfântul, fiind dus în cetatea Cizicului, i s-a tăiat capul. Şi aşa, luând cununa mucenicească, a intrat Miron, preotul, în bucuria Domnului, dându-şi sfântul său suflet în mâna lui Dumnezeu.


Întru această zi, învăţătură a Sfântului Vasilie cel Mare

Vădit lucru este că mulţi oameni, astăzi, nu se mai îngrijesc de păzirea poruncilor Mântuitorului, ci se supun mai mult obiceiului şi poruncilor omeneşti. Pentru că, a petrece prin munţi şi prin pustietăţi, a se zăvorî pe sine în închisoare, şi mânca o dată pe zi, şi în tot chipul a se feri de pâine şi de apă, şi a purta haine aspre de păr, şi a-şi înfăşura trupul său cu fier, şi a umbla desculţ şi a se culca pe pământ, şi a fugi de vorba multă, toate acestea sunt predanii bine aşezate de Sfinţii bărbaţi. Datori sunt, însă, cei ce fac acestea, mai întâi, să păzească poruncile Domnului, adică: îndelunga-răbdare, adevărul, gândul smerit, înfrânarea, neaducerea aminte de rău, neîmpătimirea pentru cele de aici, credinţa şi dragostea cea nefăţarnică, fără de care cu neputinţă este să plăcem lui Dumnezeu. Se cade, dar, cu adevărat, şi pe acelea a le păzi, şi pe acestea a nu le lăsa şi de fapte rele a ne feri, după porunca lui Dumnezeu. Deci, să fugim de mânie şi de gândul rău, de blestem şi de ocară, şi de desfrânare, de îngâmfare şi de slava deşartă, de minciuni şi de clevetiri, de vrajbă şi de invidie şi de toată răutatea. Eu, pe cel ce nu păzeşte aceste porunci ale Domnului, ce s-au zis, ci se jură, şi minte, şi ocărăşte şi se bucură de răul altora, eu, nu-l primesc pe el, nici măcar de şi-ar petrece toată viaţa sa în sac şi în cenuşă, şi chiar de n-ar primi nici un fel de hrană, fiindcă ei socotesc, că mai bine este să se împărtăşească din bucate, cu mulţumire, şi să-şi măsoare pentru sine o pustnicie după putere, decât să se ţie numai de obiceiurile omeneşti şi să nu se îngrijească de poruncile Domnului. Eu am văzut, adică, pe mulţi, având desăvârşită înfrânare şi purtându-şi trupul aproape mort, de multă pustnicie, peste măsură, şi mult îi slăveau pe ei oamenii. Eu ştiu că înfrânarea goneşte şi pe draci, când are, ca temelie, poruncile Domnului şi ferirea de rele. Dar, după aceea, văzându-i, pe unii dintr-înşii, jurându-se şi minţind şi ocărând, i-am rugat pe ei, zicându-le: "O, fraţilor, de vreme ce faceţi învăţăturile Sfinţilor bărbaţi, siliţi-vă, dar, şi la poruncile Domnului. Şi feriţi-vă de sfaturile cele viclene, de jurământ şi de blestem, de minciuni şi de gând rău şi de toate celelalte." Ei, însă, n-au primit sfatul acesta. Şi, prin aceasta, s-a vădit că ceea ce făceau ei, pentru slava omenească făceau şi mai mult nimic. Pentru că pustniceasca înfrânare are durere şi osteneală trupească, iar, pentru a se feri de minciuni, de ocări şi de blesteme, este trebuinţă de luare aminte. Pentru că pe acestea le-a legiuit şi le-a aşezat Hristos, Întemeietorul de Lege, pentru care şi pedepseşte, cu osândă, pe cei ce le calcă.


Sursa:

Niciun comentariu: