Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

marți, 24 mai 2011

Proloagele de la Ohrida din 25 mai

Pomenirea celei de a Treia Aflări a Capului Sfântului loan Botezătorul
În veacul al optulea, în timpul sângeroasei prigoane împotriva sfintelor icoane, sfântul Cap al Sfântului loan Botezătorul a fost adus la Comane, locul de surghiun al Sfântului loan Gură de Aur. Când la anul 850 luptele împotriva cinstirii sfintelor icoane au încetat, în timpul domniei împăratului Mihail şi pe cînd Patriarh la Constantinopol era arhiereul Ignatie, cinstitul Cap al Sfântului loan Botezătorul a fost adus în Cetatea lui Constantin şi aşezat cu cinste în Paraclisul Curţii Imperiale.
Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului
Terapont a fost un monah foarte nevoitor din Insula Cipru. El a fost aflat vrednic de rangul de episcop, dar în timpul prigoanelor împotriva creştinilor el s-a aflat vrednic de o cunună încă şi mai mare, şi anume de cununa muceniciei. Trupul lui se odihnea în una din bisericile din Insula Cipru. În timpul domniei împăratului Nichifor, la anul 806, cînd Insula Cipru a fost atacată de agareni, sfântul i-a apărut în vedenie paracliserului bisericii aceleia, i-a vestit că necredincioşii vor ataca Ciprul şi i-a poruncit să-i ducă sfintele moaşte în cetatea Constantinopolei. Paracliserul s-a supus îndată poruncii sfântului. Pe cînd corabia cu sfânta raclă plutea pe mare, s-a iscat o furtună înfricoşată, dar în jurul corăbiei, prin minune de sus, marea era liniştită, iar din sfânta raclă ieşea o mireasmă dulce de jur împrejurul corăbiei. Paracliserul a deschis sfânta raclă şi toţi cei din corabie au văzut că ea era plină de sfântul mir care curgea din sfintele moaşte ce se aflau în ea. Ungându-se cu acest sfânt mir, bolile multora dintre ei s-au vindecat fără urmă. La Constantinopole peste sfintele moaşte făcătoare de minuni ale Sfântului Terapont s-a înălţat o biserică, în care Sfântul a continuat să vindece minunat pre toţi cei care cu credinţă şi cu evlavie se atingeau de ele. Prin harul lui Dumnezeu, boli groaznice precum posedările demonice, cancerul, scurgerile de sânge, nebunia, orbirea, sterpiciunea precum şi multe altele se vindecau desăvîrşit la moaştele Sfântului Terapont.
Pomenirea Sfinţilor Mucenici Pasicrat, Valentian, Iulius
şi a celor împreună cu dânşii
Aceştia toţi au fost soldaţi romani. Ei toţi au luat mucenicia pentru Hristos în Dorostolul macedonean, cam pe la anul 302. Când fratele lui Pasicrate, Papian, care de frica chinurilor s-a lepădat de Hristos, a început să-l îndemne pe Pasicrate să se lepede şi el şi să rămînă viu, Sfântul Pasicrate i-a răspuns: „Depărtează-te de la mine; tu fratele meu nu eşti!" Pasicrate şi Valentian au fost amîndoi omorâţi, împreună, prin tăierea capetelor. La judecată, Sfântul lulius a zis: „Eu veteran roman sunt; timp de douăzeci şi şase de ani mi-am slujit împăratul cu credinţă şi deci, dacă i-am fost credincios celui mai mic, cum dar acum nu-i voi fi credincios Celui mai mare?" - adică Împăratului Ceresc, Hristos Dumnezeu. După aceasta, Nicandru a fost adus înaintea prefectului Maximus. Soţia lui Nicandru îl întărea, îl încuraja şi îl sprijinea pe soţul ei să moară pentru Hristos. „Babo nebună!" i-a strigat ei ca o fiară Maximus: „Zici asta ca să-ţi iei alt bărbat!" Atunci femeia i-a răspuns: „Atunci porunceşte slugilor tale să mă ucidă pe mine mai înainte decât pe bărbatul meu!" Marchian a fost şi el omorât împreună cu Nicandru. Soţia lui Marchian s-a apropiat de eşafod, plângând şi cu pruncul în braţe. Marchian şi-a sărutat fiul şi s-a rugat lui Dumnezeu: „O Atotputernice Doamne, Ţie îţi încredinţez pe fiul meu!" După aceasta, ei au fost decapitaţi, iar sufletele lor s-au strămutat în împărăţia Cerească a lui Hristos .
Cântare de laudă la Sfântul Terapont
Fericitul Terapont pentru Hristos a murit, Şi a luat îndoită cunună: Cunună de al Bisericii ierarh, şi de mucenic cunună. Trupul său, ca o floare proaspătă neveştejit a rămas, El bolnavi vindeca, şi înmiresma lumea. El pe nenorociţi mîngîia, şi bucura credincioşii: Astfel a proslăvit Dumnezeu pre cel Care L-a proslăvit, Pre cel care a fost al turmei Sale cuvîntătoare Păstor minunat. Astfel vestit-a Domnul De la un cap al lumii la altul, Că năpraznica moarte pe-un sfânt Niciodată-l ucide, Ci îl încununează cu slavă şi vesteşte numele său Veşnic, în Bisericile-amîndouă: A celor Biruitori din Ceruri, Şi a celor Luptători de pe pămînt. O slăvitorule al lui Dumnezeu, Teraponte Sfinte, Mucenice slăvit al Credinţei Creştine, Ajută-ne şi nouă, pentru dragostea lui Dumnezeu, Cu rugăciunile tale înaintea tronului Său!
Arhiepiscopul Filaret al Cernigovului crede că toţi aceşti martiri
au fost de neam slav. Vezi: Sfinţii pământurilor slave.
Cugetare

Unii oameni prost călăuziţi se gîndesc mai mult la sfîrşitul lumii decît la sfîrşitul propriilor lor vieţi, deşi vădit este că odată cu sfîrşitul vieţii omului, care este oricum mult mai previzibil, atunci pentru el se sfârşeşte cu adevărat şi lumea. Un frate care se afla în prezenţa Sfântului Serafim de Sarov se tot frământa în mintea lui cum să facă şi să-l întrebe pe Sfântul Serafim despre sfârşitul lumii. Citindu-i gândurile, Sfântul Serafim i-a zis: „Bucuria mea! Gândeşti prea înalt despre sărmanul Serafim! De unde vrei să ştiu eu cînd va fi sfârşitul lumii, şi acea măreaţă zi în care Domnul va judeca viii şi morţii şi va da fiecăruia după faptele lui? Nu, nu, acestea sărmanul Serafim nu are cum să le cunoască!" Iar dacă sfinţii mari nu puteau cunoaşte acestea, atunci cum le-ar putea fi ele deschise păcătoşilor?! Şi de ce ne-am dori să cunoaştem ceea ce însuşi Mântuitorul a socotit că nu ne este nouă de folos să ne descopere? Pentru noi este mult mai bine să ne gîndim că propria noastră moarte va veni mai înaintea sfîrşitului lumii, mai curând decît că sfârşitul lumii va fi înainte ca să murim noi.

Luare aminte

Să luăm aminte la harul Duhului Sfânt Dumnezeu de la Sfânta Taină a Pocăinţei şi Mărturisirii:• La cum, atunci cînd harul se atinge de inima celui care se pocăieşte, el vede toată urâţenia păcatelor lui şi şi le spală cu lacrimi;• La cum harul pătrunde în cel care s-a pocăit, precum bucuria întru cel care suferă, şi nădejdea în cel deznădăjduit.

Predică :Despre aceea că Judecătorul stă înaintea uşilor

Iată, Judecătorul stă înaintea uşilor (lacob 5: 9).

Într-o singură zi, fraţilor, noi toţi putem câştiga nemurirea. Şi într-o singură zi, fraţilor, noi toţi putem să o pierdem. Nouă ni se pun la dispoziţie mii de zile pe pămînt, ca timp în care să ne hotărâm fie mântuirea personală a vieţii fiecăruia dintre noi, fie pieirea personală veşnică a vieţii noastre a fiecăruia. Dar de sute de ori fericită fie acea zi în care ne pocăim de toate faptele noastre necurate, de toate gândurile şi cuvintele noastre necurate şi putrede, şi ne întoarcem la Dumnezeu cerând cu lacrimi milostivirea! Acea zi este mai preţioasă omului decît o mie de zile trăite de el pe pămînt. Dar ce fel de zi este acea minunată zi? Ea este ziua osândirii de sine. Când mijesc zorile unei astfel de zile, atunci omul care până atunci judeca întreaga lume, va privi la sine şi se va vedea deodată ca cea mai mare pată de pe zidirea lui Dumnezeu. El se va ruşina de sine înaintea lui Dumnezeu, se va ruşina înaintea oricărui om, şi înaintea fiecărui lucru din zidirea lui Dumnezeu! Cu adevărat, zice el, oricare om de sub soare este mai bun decît mine! Cu adevărat, toate lucrurile de pe pământ sînt mai curate decît mine! Eu sînt mai negru chiar decât funinginea, eu, care pînă acum mă credeam alb! Eu sînt mai urât şi mai respingător decât broscoii, eu, care până acum mă credeam frumos ca un înger! O, Doamne, Doamne, Doamne, milostiveşte-Te către mine, păcătosul, şi mă curăţeşte pre mine de noroiul păcatului, ca să încep şi eu cât de cât să mă asemăn frumuseţilor din zidirea Ta! Nu aştepta, frate, nu aştepta ca ziua fericită a pocăinţei tale să vină de la sine. Apucă hotărît şi degrabă prima zi care răsare peste tine şi zi aşa: „Tu eşti binecuvîntata zi în care eu îmi voi cîştiga mântuirea!" Nu aştepta, frate, nu aştepta, căci iată, Judecătorul stă înaintea uşilor !

Acest Judecător este Domnul Dumnezeul Cel Viu Care te-a zidit pe tine şi ţi-a văzut mai dinainte şi ţi-a măsurat toate păcătuirile tale de pînă acum. Într-o zi sau alta, El te poate chema la judecată, acolo unde nu vei putea găsi nici măcar un singur cuvânt întru apărarea ta! Prinde ziua! Apucă ziua pocăinţei! Apucă ziua mai înainte ca să te apuce pe tine moartea! Căci Iată, Judecătorul stă înaintea uşilor !

O, Stăpîne Doamne înfricoşate şi Drepte, lungeşte zilele noastre ale păcătoşilor pînă cînd apucăm să ne căim, Căci noi Ţie îţi aducem mulţumită şi slavă în veci, Amin !

Sursa:

http://www.scribd.com/doc/20799517/Proloagele-de-la-Ohrida-Vol-1-sf-Nicolae-Velimirovici

Niciun comentariu: