Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

marți, 14 februarie 2012

Proloagele din 15 februarie

Viața și pătimirea Sfântului Apostol Onisim,
unul din cei șaptezeci (+95). 
       În cetatea Colose, din Frigia, era, pe vremea Sfinților Apostoli, un bărbat vestit și dregător de seamă, cu numele Filimon. Și acesta, primind dreapta credință chiar de la Sfântul Pavel, s-a numărat între cei șaptezeci de Apostoli ai Domnului, iar, mai pe urmă, și de treapta de episcop s-a învrednicit. Deci, pe când Filimon deprindea credința cea nouă, era în casa lui un rob, anume Onisim care, greșind cu ceva stăpânului său și temându-se de pedeapsă, a fugit de la dânsul și s-a dus la Roma. Și acolo, aflând pe Sfântul Pavel în lanțuri pentru credință a auzit de la dânsul cuvântul propovăduirii și, primind sfânta credință, s-a botezat de Apostolul Pavel și a rămas, împreună cu Tihic un alt tânăr, în slujba Apostolului. Deci, a trimis Sfântul Apostol pe Tihic să ducă creștinilor din Colose o scrisoare, care se găsește și astăzi în Sfânta Scriptură. Și, împreună cu Tihic, Apostolul a trimis și pe Onisim, cu o scrisoare către Filimon, fostul său stăpân. În scrisoarea aceasta, Apostolul îl roagă pe Filimon să-l ierte pe Onisim de greșeala lui și să-l primească, nu ca pe un rob sau ca pe un frate iubit, ci ca pe Pavel însuși: „Te rog pe tine, scrie Apostolul, pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim, cel ce altădată nu-ți era de folos, dar acum ție și mie ne este de folos, pe acesta ți l-am trimis, pe el însuși, adică, inima mea: primește-l. Eu voiam să-l țin la mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanțuri, în locul tău, pentru Evanghelie, dar n-am voit să fac nimic fără de încuviințarea ta, pentru ca fapta ta, cea bună, să nu fie silită, ci de bună voie. Că, poate pentru aceea a fost despărțit de tine, ca veșnic să fie al tău, dar, nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar, cu atât mai vârtos, pentru tine, și după trup și în Domnul. Deci, dacă mă socotești părtaș cu tine, primește-l pe el, ca pe mine” (Filimon 10 , 17). Drept aceea, primind scrisoarea Filimon, l-a întâmpinat cu dragoste pe Onisim, ca pe un frate în Hristos, l-a iertat și l-a eliberat pe el din robie. Iar Onisim, liber, se întoarse la Roma și-l însoțea pe Sfântul Pavel, oriunde acesta propovăduia Evanghelia, până în Spania. Iar, după sfârșitul Apostolului, sfințit fiind episcop de Sfântul Pavel, Onisim nu înceta a propovădui Împărăția lui Hristos, mergând din cetate în cetate. Și a fost prins, pe vremea prigoanei lui Domiţian(95). Deci, răbdând multe chinuri de la dregătorul Tertil și rămânând neplecat în credință, i s-a tăiat capul. Și așa, Sfântul Onisim s-a numărat cu bărbații apostolici ai Domnului.
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre un călugăr, 
care umbla din mânăstire în mânăstire și despre răbdare. 
        Un frate oarecare petrecea într-o mânăstire de obște, supunându-se ascultărilor. Și-l iubeau cinci dintre frați, iar unul avea necaz pe el. De aceea, fratele a ieșit din mânăstire. Deci, a mers la alta; și-l iubeau pe dânsul opt frați, iar doi îl urau pe el. Apoi și de acolo a ieșit și a intrat, iarăși, în altă mânăstire; și-l iubeau șapte dintre frați, iar cinci nu-l iubeau. Însă, fugind și de acolo, s-a dus ca să intre în altă mânăstire, dar mai înainte, până a nu intra, șezând, și-a luat o hârtie și cugeta întru sine: „Dacă îți vei asculta gândurile tale, nici toată lumea nu-ți va ajunge ție, ca s-o umbli.” Apoi, s-a făgăduit în inima sa ca să rabde și a scris pe hârtie așa: „Ai ieșit din alte mânăstiri, fiindcă n-ai răbdat ocările și mustrările, iar, aici, te vor necăji pe tine și mai mult decât în celelalte. Să-ți aduci, dar, aminte de toate pricinile, care te izgoneau pe tine și, pe toate acele pricini, le vei afla și aici, oare, vei răbda?” Și a scris: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu voi răbda.” Deci, strângând răvașul acela, l-a legat în brâul său și, rugându-se, a intrat în mânăstire. Apoi, petrecând puțină vreme, a început a auzi de la frați ocările cele asupra sa, iar când se necăjea, apuca hârtiuța aceea și citind-o, afla: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi răbda.” Și întru sine gândea: „Lui Dumnezeu te-ai făgăduit, de la Dânsul să-ți ceri ajutor.” Și așa, se mângâia. Iar vrăjmașul, nesuferind răbdarea fratelui, a îndemnat pe frați să se înștiințeze că fratele se mângâia, citind acea hârtie. Și, au început ei a zice că este vrăjitor și citind, nu se tulbură. Apoi, mergând la egumen, i-au spus: „Nu putem să trăim cu fratele acesta, că vrăjitor este și în brâul lui sunt farmecele; și, dacă voiești să rămâi cu dânsul, apoi, pe noi să ne slobozesti să ne ducem.” Iar egumenul, duhovnicesc fiind și știind smerenia fratelui, a cunoscut că din zavistia diavolului este ceea ce ziceau ei și a grăit fraților: „Ieşiţi de vă rugați și mă voi ruga și eu; și, după trei zile, vă voi răspunde vouă.” Deci, când dormea fratele, i-a dezlegat părintele brâul lui, și, citindu-i hârtiuța, îndată a pus-o și a legat-o iarăși în brâul fratelui. Iar după trei zile, au venit frații la egumen, zicându-i: „Spune-ne nouă, ce vei face vrăjitorului aceluia?” Și le-a zis: „Chemaţi-l pe el". Deci, venind acela, i-a zis egumenul: „Pentru ce smintești pe fraţi ?” Iar fratele a zis: „Am greșit, iartă-mă și te roagă pentru mine.” Iar părintele a zis către fraţi: „Ce ați zis că a făcut fratele acesta ?” Ei au zis: „Fermecător este și farmecele în brâul lui sunt.” Și a zis egumenul: „Scoate-ți vraja ta.” Iar el a răspuns: „Am greșit, iartă-mă.” Deci, a zis egumenul: "Scoateți voi farmecele lui.” Iar fratele nu-i lăsa să-i dezlege brâul. Apoi a dezlegat el hârtia și părintele a dat-o la un diacon și i-a poruncit lui ca să stea la un loc înalt și să citească hârtia, zicând: „Să se rușineze diavolul, cela ce învață pe oameni a vrăji.” Și s-a citit hârtia aceea mică, în care era scris așa: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi răbda.” Și s-au rușinat frații și s-au închinat egumenului până la pământ, zicând: „Gresit-am, iartă-ne, te rugăm.” Iar părintele a zis: „Dar, oare, mie se cade să vă închinaţi ? Închinați-vă lui Dumnezeu și fratelui acestuia să-i faceți metanie până la pământ.” Iar fratelui i-a zis: „Roagă-te pentru dânșii, ca să li se ierte lor păcatul.” Și s-a rugat fratele, lui Dumnezeu, pentru dânșii. Dumnezeului nostru, slavă, acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.
Pentru mai multe vezi: Vieţile Sfinţilor şi Sfinţii zilei

Niciun comentariu: