Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

miercuri, 6 februarie 2013

Proloagele din 6 februarie


Luna februarie în 6 zile: Pomenirea Preacuviosului 
Părintelui nostru Vucol, episcopul Smirnei(+100)
          Acesta s-a născut în părţile Smirnei. Din copilărie s-a deprins a trăi în deplină curăţie trupească şi sufletească. Trăind pe vremea când Sfinţii Apostoli propovăduiau în toată lumea credinţa cea nouă în Iisus Hristos, Sfântul Vucol a primit dreapta credinţă şi s-a făcut el însuşi vrednic vestitor al învăţăturii creştineşti. Şi, făcându-se vas iscusit al Duhului Sfânt l-a aflat pe el Sfântul Evanghelist Ioan, Apostolul cel iubit al lui Hristos, care, hirotonindu-l pe el episcop, l-a aşezat în marea cetate a Smirnei. Şi aici a păstorit cu cinste, cu înţelepciune şi cu dragoste, turma credincioşilor, vreme îndelungată, aducând pe mulţi la cunoaşterea adevărului şi botezându-i în Hristos. Deci, mai înainte de moartea sa, a lăsat urmaş în locul său şi păstor al oilor sale şi dascăl, pe fericitul Policarp. Şi aşa s-a mutat la Domnul, din viaţa aceasta pământească, în ziua de 6 februarie. 
Întru această zi, cuvânt despre Pavel episcopul, 
care trăia în Antiohia, lucrând ca zidar.
        Spunea un oarecare părinte despre acest episcop Pavel, care, lăsându-şi episcopia sa, a mers la Antiohia şi se hrănea, lucrând la zidărie, împreună cu zidarii. Întru această vreme era acolo un conducător al Răsăritului, anume Efrem, om evlavios şi foarte milostiv. Acela se îngrijea acum de ridicarea cetăţii, care era căzută de la cutremur. Odată, într-o după amiază, când se odihneau lucrătorii, a văzut Efrem pe episcop odihnindu-se şi, de la dânsul până la cer, ridicându-se un stâlp de foc. Şi, aceasta a văzut-o nu o dată, nici de două ori, ci de mai multe ori. Iar Efrem îndată s-a înspăimântat, pentru că acesta era ca un semn înfricoşător şi plin de mirare. Şi gândea în sine ce poate însemna aceasta ? Şi nu se dumirea, de vreme ce nu ştia că lucrătorul acela era episcop şi îl vedea pe dânsul în nişte zdrenţe îmbrăcat şi acelea foarte murdărite şi simplu se arăta şi omul, obosit de multă foame şi înfrânare şi sfărâmat de oboseala cea multă. Deci, l-a chemat pe el Efrem, vrând să afle de la el, ce fel de om este şi din ce ţară ? Şi a început, luându-l deoparte, a-l întreba pe el: "De unde eşti, tu, omule, şi cum te cheamă pe tine ?" Iar el, răspunzând, a zis: "Eu unul din cei de rând sunt, sărac al cetăţii acesteia şi nu cunosc vreun meşteşug ca să mă hrănesc mai lesne pentru aceea lucrez la zidăria aceasta şi Dumnezeu mă hrăneşte pe mine cu osteneala mea". Iar Efrem, de Dumnezeu fiind îndemnat, i-a răspuns lui, zicând: "Să mă crezi, că nu te voi lăsa pe tine până ce nu-mi vei spune adevărul despre tine, că nu poţi să ascunzi cele despre tine". Atunci a grăit Pavel: "Să-mi dai mie făgăduinţa, înaintea lui Dumnezeu, că nu vei spune nimănui cele despre mine". Atunci i s-a jurat lui fericitul Efrem, că nu va spune nimănui, cât timp va voi Dumnezeu ca să fie el în viaţa aceasta. Deci, el i-a spus lui, zicând: "Eu sunt episcop, iar pentru Dumnezeu, lăsându-mi episcopia mea, am venit aici, pentru că pe aici nu mă cunoaşte nimeni şi cu această nevoinţă lucrez şi, din osteneala mea, îmi adun mie hrana, iar cealaltă o dau la săraci milostenie, ştiind că, prin jertfe ca acestea, se îmblânzeşte Dumnezeu. Iar tu poartă-ţi grijă de milostenia ta, pentru că în aceste zile, Dumnezeu te va ridica pe tine la scaunul acesta al arhiepiscopiei şi al cetăţii lui Dumnezeu şi al Bisericii, ca să păstoreşti pe poporul Său, pe care, cu al Său sânge l-a câştigat Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru". Care lucru s-a şi întâmplat, după puţine zile. Deci, acestea auzindu-le, fericitul Efrem a proslăvit pe Dumnezeu, zicând: "O, câţi tăinuiţi robi ai Săi are Dumnezeu şi doar Lui, unuia ştiuţi !" Iar noi, acestea auzindu-le, fraţilor, să ne nevoim pentru milostenie, sporind în dreapta credinţă. 

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor Studitul, 
despre dreapta petrecere a călugărilor.
        Părinţilor şi fraţilor, datoria având să vă grăiesc cuvânt de mângâiere, vă sfătuiesc să faceţi mădularele voastre slujitoare dreptăţii, spre sfinţire, după cum zice Apostolul. Să câştigaţi cu prisosinţă dumnezeiasca înţelepciune, ca să puteţi pătrunde tainele cinului nostru îngeresc, cu toate că voi v-aţi şi dăruit cu totul lui Dumnezeu şi cu smerenie, în toate zilele înduraţi pătimire, atât pentru suflet cât şi pentru trup; căci şi ostenelile sufletului, ca şi cele ale trupului, în acelaşi chip sunt primite de Dumnezeu. Pentru că unul se nevoieşte la citire, altul la rugăciune, unii stau înlăuntru şi lucrează cu mâinile, alţii au ascultări în afară, unul sapă via, altul ară pământul, iar altul ciopleşte; nimeni nu stă fără de lucru şi toţi se ostenesc, după putinţa lor. Şi după cum mi se pare, nici cel ce stă la uşă, să ia aminte la cei ce intră şi la cei ce ies, nici cel ce izgoneşte păsările de la roade, nu stă degeaba, fără lucru. Că şi ei împlinesc trebuinţa cea de obşte pentru întregul trup şi, dacă săvârşesc un lucru cât de mic, se socotesc, însă, ca picior sau deget al trupului. Aşadar, dacă ne socotim toţi un suflet şi o voie, aşa să ne arătăm totdeauna. Să nu vă smintiţi cu îndărătnicia şi să luaţi parte la munca obştească numai pentru a fi văzuţi acolo, ci să împliniţi porunca cu bunăvoinţă. Sfinţiţi-vă mâinile cu slujba ce vi s-a dat, ca să aduceţi lui Dumnezeu jertfa bine primită. Căci, cu adevărat, jertfa este fapta voastră ! Oare, nu sunt hrăniţi cei pe care îi primim în orice zi ? Nu săturăm zilnic pe bătrâni ? Nu dăm străinilor pâine, legume, vin şi orice are mănăstirea ? Nu primiţi pe prietenii care vin la voi ? Şi nu sunteţi hrăniţi şi voi toţi ? Toate acestea sunt prinosuri aduse lui Dumnezeu, că El zice: "Milă voiesc; nu jertfă". Adică, să fim milostivi. Însă tot ce se dă, nu dau numai eu, ci dăm toţi, fie argint, fie veşminte, fie orice altceva, că fiii mei sunteţi voi şi împreună împărtăşim şi cele sufleteşti şi cele trupeşti. Inima mea arde pentru voi toţi, măcar că păcătos sunt; pe fiecare îl îmbrăţişez cu dragoste duhvnicească şi pe toţi vă ţin la pieptul meu, dorind să vă feresc de orice ispită şi să vă mângâi în orice clipă. Aşadar, nici unul să nu se împotrivească altuia şi nimeni să nu defaime. Pentru aceea, trăiţi în pace şi iubiţi-vă între voi cu dragoste duhovnicească, cinstiţi-vă şi ajutaţi-vă unul pe altul. Cei mai mici să cinstească pe întâi-stătătorii ca pe mine, dându-le ascultare în toate. Iar, dacă vreunul nu se supune cuvântului meu, acela nu-mi este fiu. Nevoiţi-vă să dobândiţi câştiguri sufleteşti, fiind cu privegherea la slujbe şi cu luare aminte la rugăciune. Nevoiţi-vă şi trupeşte, trudindu-vă la lucru, ca să aveţi îndestulare de pâine şi de legume şi puţin vin, pentru cei bolnavi. Cei care vor să se înfrâneze, aceia să postească, însă, în Săptămâna luminată, m-au supărat unii, care n-au voit în nici un chip să bea vin. Am spus lor că şi înfrânarea se porunceşte să fie cu socoteală. Acuma, însă, deobşte poruncesc vouă, că, în vremea când se mănâncă de două ori pe zi, să aveţi odihnă şi de la metaniile cu genunchi la pământ; iar, dacă vrea careva să adauge la înfrânarea sa, să se îndestuleze numai cu pâine şi cu apă, în afară de sâmbete şi Duminici. Dacă va lua seama că slăbeşte, să bea puţin vin, pentru întărire şi să mănânce de două ori pe zi. Cei neputincioşi, însă, totdeauna să bea câte puţin vin. Dar să nu se smintească nici cel care bea, socotindu-se osândit, nici cel care nu bea, mândrindu-se, ca şi când ar face mare lucru. Că pentru mâncare şi băutură, când se face cu socoteală şi cu binecuvântare, nu ne osândim, nici nu ne îndreptăm înaintea lui Dumnezeu, când se face pentru întărirea firii. De folos este, însă, celor tineri să nu bea vin. Că au poruncit atât dumnezeiescul şi marele Vasilie, cât şi Sfântul Marcu şi alţi părinţi, să nu bem vin, în afara celor bolnavi şi slabi. Cu toate acestea, mai bună este înfrânarea. De aceea, când este dezlegare la vin, să vă mulţumiţi cu un singur pahar, iar, dacă unii doresc, se pot lipsi cu totul de vin. Slava şi cinstea cerească să vă încununeze, mila, pacea şi darul lui Dumnezeu să vă ajute şi rugăciunea Părintelui nostru Teodor, să ne întărească şi să ne păstreze nevătămaţi. Dumnezeului nostru, slavă ! 
Pentru mai multe vezi: Vieţile Sfinţilor
Sursa:

Niciun comentariu: