Luna decembrie în 21 de zile: pomenirea Sfintei Muceniţe Iuliana
cea din Nicomidia (+304)
cea din Nicomidia (+304)
Aceasta a trăit în zilele lui Maximian împăratul (304-311), fiind
fiică din părinţi, de neam ales, care au logodit-o cu un oarecare
sfetnic împărătesc, anume Elevsie. Şi, vrând el să facă nuntă, Sfânta
n-a primit, căutând să scape de însoţirea nunţii cu un păgân. Şi zicea
ea: "De nu te vei face mai întâi eparh al cetăţii acesteia, nu voi face
nuntă cu tine." Iar când tânărul s-a făcut eparh, i-a zis: "De nu te vei
întoarce, din legea idolilor, la credinţa în Hristos, nu primesc nuntă
cu tine." Deci, Elevsie, spuse tatălui ei toate. Şi neputând tatăl ei să
o întoarcă de la credinţa în Hristos, a dat-o în mâinile eparhului,
logodnicul ei, să facă ce va voi. Şi, stând eparhul la judecată şi
neizbutind să o înduplece, despuind-o a bătut-o cu vine de bou crude şi,
spânzurând-o de cosiţe, a ţinut-o până ce s-a deslipit pielea de pe
cap. Apoi i-a ars coastele şi i-a pătruns trupul cu fiare arse în foc
şi, legându-i mâinile, a aruncat-o în temniţă. Şi stând ea la rugăciune,
i s-a arătat vrăjmaşul tuturor în chip de înger, îndemnând-o să
jertfească la idoli şi să scape. Iar Sfânta l-a făcut pe el de a spus
singur, fără voie cine era. Deci, iarăşi, aducând-o la eparhul şi stând
ea neschimbată în dragostea ce avea către Hristos, au aruncat-o într-un
cuptor ars până la roşu şi, răcindu-se în chip minunat, pe mulţi i-a
adus la credinţa lui Hristos. Deci, biruind toate muncile, Sfânta şi-a
primit sfârşitul prin sabie. Şi, când s-a logodit cu Elevsie a fost de
şaisprezece ani, iar când s-a făcut mireasa lui Hristos, prin mucenicie,
avea optsprezece ani.
Întru această zi, cuvânt despre unul care a venit la ava Antonie, să se facă călugăr, dar păstra ceva avere pentru sine.
Un frate oarecare, lepădându-se de cea proastă şi lumească viaţă şi
împărţindu-şi toată averea la săraci, şi-a ţinut încă puţină avere, ca
să-i fie lui de trebuinţă şi de vreo slujbă, a mers la marele Antonie.
Însă, după ce a aflat şi a înţeles stareţul toate cele despre dânsul,
i-a zis lui: "Dacă voieşti să fii călugăr, să mergi acum în cutare sat
şi să cumperi de acolo carne şi să o pui pe ea peste trupul tău, gol
fiind, şi aşa să vii aici, aducând-o." Deci, a făcut fratele aşa, iar
câinii şi păsările, văzând carnea aceea, îi rupeau lui tot trupul, până
ce a venit la Sfântul. Iar, după ce a sosit înaintea stareţului, Ava
îndată l-a întrebat pe el dacă a făcut precum i-a poruncit lui. Iar
fratele acela şi-a arătat tot trupul lui ciupit şi muşcat de păsări şi
de câini. Deci, a zis Sfântul Antonie: "Cei ce se leapădă de viaţa cea
proastă şi lumească şi vor să mai aibă şi să păstreze averi şi bani, aşa
vor fi rupţi şi ciupiţi, luptându-se cu dracii gândurilor."
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre milostenie.
Povestit-a oarecare din părinţi, că era un dregător, care, trimis cu o
sabie împărătească, a găsit pe cale un mort, sărac, zăcând gol. Şi,
făcându-i-se milă, a zis slugii sale: "Ia calul şi mergi puţin mai
înainte." Iar acela, pogorându-se, s-a dezbrăcat de una din hainele sale
şi a pus-o peste acel mort şi s-a dus. Apoi, după puţină vreme, trimis
fiind tot cu o solie şi ieşind afară din cetate, a căzut de pe cal şi i
s-a frânt piciorul. Şi, ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri,
şi doctorii îl căutau pe el. Iar, după ce au trecut cinci zile, i s-a
înnegrit piciorul lui. Şi, aceasta văzând, doctorii au hotărât să-i taie
piciorul a doua zi, ca să nu-i putrezească şi trupul. De aceasta aflând
şi dregătorul, foarte se întrista şi plângea de acea primejdie; şi de
mâhnire, nici nu putea să doarmă, ci şi noaptea stătea treaz. Deci,
luminând candela, a văzut, la miezul nopţii, că un om se pogoară pe
fereastra cea de sus şi a venit la dânsul; şi stând lângă dânsul, i-a
zis: "De ce plângi, şi de ce te necăjeşti?" Iar el a răspuns: "Cum să nu
plâng, că mi s-a frânt piciorul şi mâine vin doctorii să-l taie?" Iar
el a zis: "Arată-mi piciorul tău." Şi, arătându-l, l-a uns cel ce s-a
arătat şi i-a zis: "Scoală şi umblă!" Iar dregătorul a zis: "Nu pot că
este frânt!" Iar el a zis către dânsul: "Sprijineşte-te de mine." Şi,
sprijinindu-se, s-a sculat şi a mers sănătos. Apoi, a zis cel ce s-a
arătat: "Iată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihneşte-te şi
nu te mai necăji." Apoi, şi pentru milostenie i-a povestit câteva
cuvinte, zicând că a spus Domnul: "Fericiţi cei milostivi, că aceia se
vor milui. Şi, că mila este judecată, la cel ce a făcut milă." Şi altele
ca acestea. Apoi a zis: "Mântuieşte-te!" Şi dregătorul a zis: "Te
duci?" Zis-a lui acela: "Ce mai voieşti, dacă te-ai vindecat?" Şi,
iarăşi, a zis dregătorul: "Pentru Dumnezeu, spune cine eşti?" Răspuns-a
cel ce s-a arătat: "Caută la mine." Şi, după ce a privit, acela a zis:
"Cunoşti haina aceasta pe care o port?" Şi iarăşi dregătorul a zis: "Da,
a mea este." Şi iarăşi a zis acela: "Eu sunt acela pe care l-ai văzut
mort, aruncat în drum şi mi-ai dat haina ta. Şi m-a trimis Dumnezeu ca
să te vindec. Deci, mulţumeşte totdeauna lui Dumnezeu." Şi, acestea
zicând, a ieşit iarăşi pe fereastra aceea, prin care a intrat. Şi
dregătorul nu a încetat, mulţumind lui Dumnezeu, să dea din destul
săracilor, din cele ce avea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu