Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

vineri, 11 iulie 2014

Proloagele din 11 iulie

 Luna iulie în 11 zile: pomenirea Sfintei marii si prealăudatei Muceniţe Eufimia, prin care s-a întărit Ortodoxia
         În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria (450-457), s-a făcut la Calcedon Sinod mare(451), de 630 de Sfinţi Părinţi, din toată lumea, şi au osândit erezia lui Dioscor şi al lui Eutihie, care învăţau că Hristos, Mântuitorul lumii, este o persoană numai cu o fire şi o lucrare şi nu primeau dreapta credinţă, care învăţa că Dumnezeu Cel întrupat, Mântuitorul lumii, este Persoana Fiului, din Sfânta Treime, având două firi, o fire de om şi o fire de Dumnezeu, unite între ele şi lucrând împreună la mântuirea noastră. Astăzi, prăznuim minunea ce s-a făcut de cinstitele moaşte ale Sfintei Muceniţe Eufimia, în vremea acestui al patrulea mare Sinod a toată lumea, de la Calcedon. Căci, de vreme de ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: "Scrieţi, într-o carte, mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie, şi noi, mărturisirea noastră. Şi amândouă scrierile să le pecetluim şi să le punem la racla cu preacinstitele moaşte ale marii Muceniţe Eufimia. Apoi, să ne rugăm, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ea să ne descopere credinţa cea dreaptă." Şi, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Şi, după trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşilor la picioarele ei. Spre aducerea aminte, despre această preaslăvită minune, din timpul Sinodului marea Muceniţă, Sfânta mare Muceniţă Eufimia se zugrăveşte, totdeauna cu o scrisoare în mâna dreaptă. Ea s-a născut şi a crezut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor, şi, tot în acest loc, a primit şi cununa muceniciei, în anul 307, pe vremea sângerosului împărat Galeriu(305-311). Era fiica unui oarecare Filofron şi a Teodosianei şi se purta, în viaţă, ca o tânără fecioară, care îşi închinase viaţa lui Hristos. Deci, pârâtă fiind că este creştină, a fost pedepsită cu roata, dată la fiare şi la alte măiestrite chinuri şi şi-a luat cununa muceniciei prin foc, fiind arsă de vie. Sfântă Biserică serbează pomenirea ei şi astăzi 11 iulie, la prăznuirea minunii de la Calcedon, a Sfintelor moaşte, dar şi la 16 septembrie, ziua ei de mucenicească pătimire.
Întru această zi, cuvânt din Pateric despre un stareţ îmbunătăţit
          În cetatea Alexandriei este o biserică spre poarta dinspre răsărit. Acolo, un oarecare călugăr, în chip de sărac, stătea înăuntru, în pridvor luând milostenie. Şi, uneori, ieşea la ceasul al treilea, alteori, la al cincilea ceas, iar alteori, şi mai târziu. Deci, văzându-l pe el eclesiarhul multă vreme şi folosindu-se de rânduiala vieţii lui, a gândit să meargă după el, ca să ştie unde se duce şi ce face. Apoi, a mers după el fără ştirea lui. Şi l-a văzut cum a cumpărat pâine de doisprezece bani şi de patru bani brânză şi a ieşit afară din cetate, la un loc unde erau morminte. Şi vroia să intre într-un mormânt, deşert. Însă, mai înainte de a intra el în mormânt, eclesiarhul, apropiindu-se de el, a căzut la picioarele lui, zicând: "Spune-mi mie, pentru Hristos, cine eşti şi ce faci?" Deci, bătrânul, văzând că nu poate scăpa de el, i-a grăit aşa: "Eu stau în sfântul pridvor şi-mi adun cele pentru hrana mea, şaisprezece bani numai, şi, îndată, plec, ori în ce ceas capăt banii aceştia, şi îmi cumpăr pâine şi brânză, şi ieşind din cetate, vin de intru în mormântul acesta şi mă îndeletnicesc, în toate zilele, plângându-mi păcatele." Atunci, căzând la picioarele lui, eclesiarhul îl rugă, zicându-i: "Şezi în chilia ta, pentru Domnul şi te roagă pentru mine, şi eu îţi voi aduce ţie hrana cea de toate zilele." Zis-a lui stareţul: "De vei face precum ai zis şi vei pune hrana în afara uşii, şi, bătând în uşă, vei pleca, apoi, să ştii că aşa voi face." Iar eclesiarhul a făgăduit. Deci, puţină vreme, eclesiarhul a făcut după cuvântul stareţului. Iar, într-o zi, a bătut, până ce a ieşit stareţul. Şi a căzut către dânsul, zicând: "Pentru Domnul, fă-mă şi pe mine călugăr." Iar stareţul, ducându-l înlăuntru, i-a citit lui cele ce sunt ale chipului călugăresc şi l-a învăţat pe el, precum se cădea. Şi astfel, petrecea lângă stareţ. Însă bătrânul ieşind, iarăşi, după cel dintâi obicei, stătea în pridvor, până ce aduna treizeci şi doi de bani din milostenie, şi cumpăra două pâini şi două părţi de brânză, pentru sine şi pentru fratele. Iar un ostaş, iubitor de Hristos, care umbla adeseori la biserică, văzând rânduiala stareţului şi folosindu-se, i-a urmat lui, vrând să ştie unde se duce şi unde petrece. Apoi, cunoscând aceasta, îl rugă ostaşul pe stareţ, zicând să stea, în linişte, în chilia sa, rugându-se pentru el şi pentru casa lui, iar el îi va sluji lui. Şi stareţul i-a zis lui: "Îmi trebuie două pâini şi două bucăţele de brânză în fiecare zi." Însă, nu i-a vorbit lui de eclesiarh, că este călugărit la dânsul. Deci, după ce a trecut câtăva vreme, dându-i lui cele trebuincioase, s-a întâmplat că a murit stareţul, după ce zisese ucenicului său să stea în locul acela şi să nu se ducă nicăieri, iar, când va aduce ostaşul acela două pâini şi două bucăţele de brânză, să-i spună lui: "Am trebuinţă numai de o pâine şi de o bucată de brânză." Şi să stea în chilie, luând aminte la el însuşi. "Şi, de vei păzi porunca mea, mă vei avea, cântând cu tine, după obicei." Deci, după ce s-a sfârşit stareţul şi ucenicul lui, l-a îngropat, de câte ori cânta el, cânta, cu dânsul, şi stareţul, precum făgăduise. Şi aceasta a făcut-o multe zile. Iar duşmanul binelui, diavolul, şi invidiosul, de totdeauna al mântuirii omeneşti, i-a pus eclesiarhului un gând, zicându-i: "Acum, părinţii tăi ce zic despre tine? Oare, au murit? Sau trăiesc? Deci, ce-ar fi să te duci, o dată după Utrenie şi văzându-i pe ei, te-ai întoarce îndată, la locul tău şi, apoi, vei sta fără de nici o grijă?" Şi aşa, lăsându-se înşelat, s-a dus. Iar, după ce s-a întors de acolo, venind vremea, a început a cânta, însă glasul stareţului nu s-a mai auzit. Şi lăsând cântarea, a început a plânge deasupra mormântului său, zicând: "Părăsitu-m-ai şi m-ai lăsat, stăpâne ava." Apoi, i-a venit lui glas din mormânt, zicându-i: "Au, doară, eu te-am părăsit pe tine? Tu ai călcat porunca pe care ţi-am dat-o ţie. Şi, oare, eu cântam cu tine? Nu eu, ci iubitorul de oameni Dumnezeu, Care totdeauna Se îngrijeşte de neamul omenesc şi caută mântuirea oamenilor. Acela trimitea un Sfânt Înger al Său, cu chipul meu, ca să cânte împreună cu tine. Că eu la locul acela sunt, unde Dumnezeu mi-a poruncit să fiu. Iar îngerul lui Dumnezeu, pentru neascultarea ta, s-a depărtat de la tine. Şezi, dar de acum, în chilie, plângându-ţi păcatele tale şi luând aminte la tine însuţi şi bunul Dumnezeu îţi va ajuta ţie."
Întru această zi, cuvânt din Pateric
         Zis-a ava Ioan Colov: "Eu vreau ca omul să ia parte, pe cât se poate, la toată fapta cea bună. Adică, sculându-se dimineaţa, să pună început bun, şi poruncă lui Dumnezeu, cu frică şi cu îndelungă răbdare, să o împlinească, în dragostea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cu toată râvna sufletului şi a trupului, cu smerenie multă, în răbdare şi grijă mare, în rugăciune multă şi post întru curăţie trupească, păzindu-şi limba, iar când va fi ocărât, să nu se mânie, ci să se smerească şi să nu răsplătească răul cu rău, să nu caute la greşeli străine, nici să se măsoare pe sine cu alţii, ci să fie sub toată făptura, cu lepădarea celor trupeşti, şi să se răstignească pe cruce, în nevoinţă, în plâns şi în lupta războiului nevăzut, în dreapta socotire şi în curăţie sufletească, întru înfăptuirea binelui, împlinindu-şi, în linişte, lucrul mâinilor sale, în privegherile de noapte, în foame şi în sete, în frig şi în osteneli, socotind, în toate zilele, că moartea este aproape şi că trecem din moarte la viaţă." 
Întru această zi, cuvântul despre doi vecini,
care ziceau că este bine să mergi la biserică şi să te rogi
          Erau doi credincioşi, cu meşteşugul, cizmari, trăind unul aproape de altul. Însă unul avea copii mulţi, femeie, tată şi mamă şi umbla la biserică în toate zilele şi-şi chivernisea toate după Dumnezeu, din meşteşugul său. Iar celălalt era şi el meşter, dar fiindcă nu umbla la biserică, ci lucra şi Duminica, pentru aceea, nici pe sine nu putea să se chivernisească. Deci, invidiind pe vecinul său, i-a zis lui cu mânie: "De unde, şi cum te-ai îmbogăţit tu? Că eu mă silesc în meşteşugul meu mai mult decât tine, şi cu totul, am sărăcit." Iar el, vrând să-l facă şi pe acela să meargă la biserică, i-a zis lui: "Iată, eu merg la biserică şi, acolo, aflu aur aruncat pe drum şi, de atunci, câte puţin, m-am îmbogăţit. Ci de vei voi să vii mereu cu mine, eu te voi chema şi, ori ce vom afla, tu sau eu, să le împărţim pe jumătate." Iar acela, crezând, a început să meargă cu dânsul. Şi, mergând el la biserică, totdeauna, l-a binecuvântat pe el Dumnezeu şi s-a îmbogăţit. După aceea i-a zis lui acel bun sfătuitor: "Oare ştii, frate, cât de mult ţi-a folosit sufletului tău şi averii tale, un cuvânt înţelept, de la Dumnezeu ? Dar să mă crezi pe mine că n-am aflat nimic pe drum, că ţi se părea că eu umblu după aur. Dar, de vreme ce Dumnezeu a zis: "Căutaţi, mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte se vor adăuga vouă, pentru aceea ţi-am grăit ţie aşa. Deci, chiar dacă am minţit, iată, că n-am greşit, fiindcă am izbândit şi ai câştigat." Iar, de aceasta aflând, preacuviosul papă şi patriarh a Alexandriei, Ioan cel Milostiv, l-a făcut, pe acesta, bun sfetnic şi preot pentru că vrednic era şi cinstitor de Dumnezeu. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sursa:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/iulie/Proloage11Iul.shtml
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=24&p2000_imageid=1106
http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfanta-olga-imparateasa-rusiei

Niciun comentariu: