Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

sâmbătă, 13 iulie 2013

Proloagele din 13 iulie

Luna iulie în 13 zile: Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil
    Binevestitorului mântuirii noastre, lui Gavriil Arhanghelul, marele slujitor al lui Dumnezeu, care a făcut oamenilor atâtea binefaceri, atât în Legea veche, şi în cea nouă, Biserica îi alcătuieşte astăzi al doilea sobor de prăznuire, mulţumindu-i pentru toate slujirile lui, cunoscute din Scriptură şi din tradiţia Bisericii, întocmai ca şi la întâia sa prăznuire, din ziua de 26 martie, după Buna Vestire. Drept aceea, Biserica înnoieşte astăzi pomenirea arătărilor lui cele minunate, făcute din dumnezeiasca poruncă, şi le proslăveşte.   Arhanghelul Gavriil este acela care, pe Moise, ce fugea de la faţa lui Faraon, în pustie, l-a învăţat scrierea cărţilor, descoperindu-i facerea lumii, facerea lui Adam, omul cel dintâi, viaţa şi căderea lui, neamurile cele mai dinainte, potopul şi despărţirea limbilor şi toată înţelepciunea. El este acela care a tâlcuit Proorocului Daniil, arătările cele minunate, închipuite prin tot felul de fiare, i-a descoperit, apoi, slobozirea poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului, vremea venirii lui Hristos în lume şi întruparea Lui din Preacurata Fecioară. El este acela care s-a arătat Sfintei şi Dreptei Ana, pe când ea se ruga cu lacrimi, zicându-i: "Ana, s-a auzit rugăciunea ta la Dumnezeu şi, iată, vei zămisli şi vei naşte pe Fiica cea Binecuvântată, prin care se vor binecuvânta toate seminţiile pământului; şi vei chema numele ei Maria." Asemenea şi Sfântului Ioachim, tot el i-a spus că vor naşte pe Maica lui Mesia, Care va mântui neamul omenesc. Acelaşi Arhanghel s-a arătat preotului Zaharia şi i-a binevestit dezlegarea nerodirii femeii sale, Elisabeta, şi naşterea Sfântului Ioan, Înainte-mergătorul Domnului. Acest slujitor al lui Dumnezeu a stat înaintea preacuratei, la Nazaret, şi i-a binevestit zămislirea Fiului lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt. Tot acesta s-a arătat şi lui Iosif, încredinţându-l, prin vis, despre Fecioara cea neispitită de nuntă. Acest Înger al Domnului s-a arătat şi păstorilor ce-şi păzeau turmele, noaptea, şi le-a zis: "Vă binevestesc vouă bucurie mare: că S-a născut astăzi Mântuitorul." Şi, îndată, o mulţime de îngeri au cântat: "Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire." Prin acest Înger, la vremea patimilor Sale, Mântuitorul a primit întărire, deoarece Gavriil, puterea lui Dumnezeu se tâlcuieşte, şi, ca unul care, pe lângă altele, are şi această slujire, de a întări pe cei ce sunt în nevoinţă. Acest Înger s-a arătat şi mironosiţelor, stând pe piatra mormântului şi vestindu-le învierea din morţi a lui Hristos. Că cel ce a fost binevestitorul zămislirii şi al naşterii, acelaşi s-a arătat a fi şi Îngerul învierii. În sfârşit, acelaşi Înger, arătându-se Preacuratei, i-a spus de cinstita ei adormire şi de mutarea ei cu trupul, de la cele pământeşti, la cele cereşti. Deci, pomenind aceste multe arătări, din Legea veche şi din cea nouă, ale acestui Înger şi ştiind mijlocirea lui cea neîncetată către Dumnezeu, pentru neamul omenesc, Biserica îi alcătuieşte sobornicească prăznuire, pentru ca poporul lui Dumnezeu să se deştepte totdeauna şi cu căldură să alerge, proslăvind ajutorul şi sprijinul acestui atât de mare binefăcător al său. Se cade a aminti că, în afară de ziua de astăzi, 13 iulie, Biserica mai cinsteşte, pe acest Înger, la 26 martie şi la 8 noiembrie.
Întru această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Golinduhia, 
care s-a numit, mai pe urmă, Maria (sec.VI)
        Aceasta a fost din Persia şi locuia cu un bărbat, care era mai mare peste magi, pe vremea lui Chosroe (590-628), împăratul perşilor şi a lui Mauriciu (582-602), împăratul romanilor. Şi, având ea un vis, în care îngerul lui Dumnezeu i-a arătat un loc întunecat şi plin de foc, unde erau strămoşii ei, morţi ca închinători la idoli, i-a mai arătat încă şi alt loc luminos, în care se veseleau aceia care slujeau lui Hristos. Deci, voind şi ea să intre în locul cel plin de lumină, a fost oprită de îngerul cel ce se arătase, care i-a zis că în locul acela necredincioşii nu pot să intre. Îndată după visul acesta, venindu-şi în sine, fericita a crezut în Hristos şi s-a botezat, numindu-se Maria. Deci, pentru pricina aceasta, a fost osândită atât de bărbatul său, cât şi de împărat. Şi a fost trimisă la cetăţuia Lithei, unde a trăit optsprezece ani, într-o închisoare, şi, nevrând a se supune poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care era o fiară. Stând acolo patru luni a îmblânzit în aşa fel fiara, încât se culca şi se odihnea deasupra ei. A luat şi dar de la Dumnezeu să nu se mai gândească la foame. Deci, scoţându-o de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Chosroe, ca să o cerceteze. Şi a fost bătută cu toiege, într-un sac plin cu funingene, şi a fost aruncată, apoi, într-un loc părăsit, dar ea a fost păzită fără nici o vătămare. Au dat-o apoi, la o casă de desfrâu şi, mergând mulţi pătimaşi acolo, nu o aflau, căci era acoperită de ochii lor, în chip preaslăvit. Şi, târând-o pe pământ ca să-i pricinuiască moartea a fost izbăvită de înger. Iar ei, părându-i rău că nu a pătimit, ca să ia cununa Mucenicilor, a fost lovită de înger cu sabia şi i s-a părut că a fost tăiată, încât chiar şi hainele ei s-au umplut cu sânge şi făcea multe tămăduiri. Deci, rămânând nevătămată, a mers la Ierusalim şi, închinându-se la Sfintele Locuri, a cunoscut credinţa ortodoxă a Bisericii, s-a dus, apoi, la Constantionopol şi şi-a aflat sfârşitul într-o mânăstire de fecioare, lângă cetatea Nisibe şi aşa s-a mutat către Dumnezeu. 
 
Întru această zi, învăţătură a Sfântului Vasilie, despre toată fapta bună
          Fraţilor, să fim binefăcători şi milostivi, să urmăm Stăpânului nostru, ca să nu ardem în văpaia cea veşnică. Să nu primim de la Dumnezeu bogăţia cu suflet rău, căci, aşa mulţi săraci s-au făcut în Împărăţia Cerurilor. Să nu prilejuim lacrimi săracilor prin averea noastră, ca să putem moşteni veşnicele bunătăţi. Şi, aşa, să câştigăm pe Domnul. Cel care a zis: "Miluieşte, şi vei fi miluit. Cu ce măsură veţi măsura, se va măsura vouă". Să privim la sfinţii bărbaţi şi la sfintele femei, care, pentru dragostea lui Dumnezeu, un trup aveau, dar şi pe acela uscat şi omorât cu postul, cu privegherea şi cu setea, prin privegherea de noapte şi în rugăciuni, prin închinăciuni cu lacrimi către Atotputernicul Dumnezeu, adică gura fiind pentru rugăciune, ochii pentru priveghere şi lacrimi, mâinile pentru a le ridica spre Dumnezeu, stând în picioare, ziua şi noaptea. Aşa să strunim trupul, pentru ca sufletul, la cer, să-l ridicăm. Cei ce greşiţi, să alergaţi la pocăinţă. Cei ce alergaţi, sârguiti-vă. Cei bogaţi, daţi la săraci. Cei cu dregătorii, împodobiţi-vă cu smerenie. Cei săraci, primiţi cu mulţumire şi cu supunere. Preoţilor, îmbrăcaţi-vă în blândeţe şi dreptate. Judecătorilor, judecată dreaptă să faceţi, să izbăviţi pe sărac şi pe văduvă, şi să răscumpăraţi pe săracul cel asuprit. Pe cei robiţi să-i izbăviţi de la moarte şi să nu treceţi cu vederea pe cel ce zace înaintea porţii voastre. Pe urmele Celui de obşte şi bun Stăpân, să mergem. Să fugim de vrăjmaşul înşelător, cel ce pierde sufletele noastre. Să ne sârguim spre dumnezeiasca viaţă, de care trebuie să ne apropiem, după ce zăbovim puţin în veacul acesta. Iar, de ne lenevim, atunci să ne aducem aminte de Cel ce a pătimit pentru noi, Care ne va dezlega de legăturile păcatelor. Să schimbăm grija cea trupească, şi de puţină vreme, pe grija cea duhovnicească şi pururea fiitoare. Dumnezeului nostru, slavă ! 
 
 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor Studitul, despre mânie
 Fraţilor şi părinţilor, puţin ne-am depărtat de la voi şi, iată, îndată venind, am aflat între voi neorânduieli. Şi, oare, se cade înaintea soborului a arată aceasta? Şi atâta neorânduială, încât unii, tinzându-şi mâinile, au apucat unul de altul, cu mânie, cu iuţime şi cu strigare. Şi despre unul, adică, nu este atâta mirare, fiindcă este mirean şi încă nu este numărat cu fraţii, dar, pentru celălalt, este lucru cu totul necuviincios şi străin, pentru că cel călugărit şi răstignit, pentru lume a făcut lucrul acesta, cu mădularele lui cele pironite. Deci, te întreb eu pe tine frate: "Când te-ai pogorât de pe cruce şi când te-ai slobozit cu această slobozenie şi ţi-ai pus mâinile, ca iudeii, pe Iisus?" Căci zice: "Cele ce ai făcut unuia dintre aceşti fraţi, mai mici, ai Mei, Mie Mi-ai făcut. Oare, nu te-ai temut de faţa Aceluia ce a grăit acestea? Sau nu te-ai ruşinat de îngerul păzitor al vieţii tale? Au nu te-ai sfiit de fraţii cei ce te vedeau şi se mirau?" Aşa să lumineze, zice Scriptura, lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." Iar pe tine, împotrivă, atâta te-a întunecat duhul cel rău, încât s-a şi hulit Numele lui Dumnezeu prin tine. Vai mie păcătosul, la câtă înălţime de viaţă suntem chemaţi, şi unde ne-am pogorât, făcând neorânduieli, asemenea cu oamenii cei răi, mireni la năravuri. Dar zice el: "Acela a început mai întâi sfada". Dar, n-ai auzit pe Domnul cum zice, către sluga care L-a lovit pe El peste obraz: "De am grăit rău, mărturiseşte de rău, iar de am grăit bine, de ce Mă baţi?" Şi, iarăşi pe cruce zice: "Părinte, lasă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac." Drept aceea, ai datoria, când eşti clevetit, să grăieşti de bine. Şi când eşti bătut, să te rogi pentru cei ce te bat şi, fiind hulit, să nu te mânii. Iar tu, dacă nu te asemeni bunului Stăpân, vezi, cu cine te asemeni. Pentru aceea, dar, nu eşti călugăr, ci bătăuş, nici pustnic, ci tâlhar, nici fiu al păcii, ci eşti fiu al mâniei. Oare, nu din defăimare au ieşit bătăile şi, bătăilor, le-a urmat moartea? Deci, cei ce fac unele ca acestea, să fie puşi la canonul ce li se cade, ca să nu meargă spre mai rău. Pentru că, unde vom pune pravila apostolească, care zice: "Episcopul sau preotul sau diaconul, de va bate pe credincioşii ce greşesc, sau pe necredincioşii ce fac strâmbătate, acela să fie lepădat din rangul lui." Că nicidecum nu ne-a învăţat pe noi Domnul unele ca acestea, ci cele potrivnice: fiind bătut, tu să nu baţi, fiind clevetit, nu răspunde, pătimind, nu te înspăimânta. Lui Dumnezeu este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.
 
 Sursa:


Niciun comentariu: