Proloagele din 28 iunie

 

Luna iunie în 28 zile: aflarea cinstitelor moaște ale Sfinților Mucenici Chir și Ioan.

    Acești Mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian, chiar fiind din cetatea Alexandriei, iar Ioan, din cetatea Edesei. Și umblau împreună, pentru trebuințele meșteșugului lor, ca doctori fără de arginți, tămăduind toată boala și toată slăbiciunea și îndemnând, pe mulți, spre mărturisirea lui Hristos.

    Deci, pentru credința lor, după ce au îndurat grele chinuri în zilele Împăratului Dioclețian, Sfinții Chir și Ioan au primit moartea, prin tăierea capetelor cu sabia. Atunci, niște creștini au luat trupurile lor și le-au îngropat, cu cinste, în loc tainic, unde au rămas multă vreme, încât, cu timpul, locul îngropării lor a fost uitat. O sută de ani mai tîrziu, pe vremea împărăției lui Arcadie, vrând Teofil, patriarhul Alexandriei, să ridice o biserica în orașul Canopus, s-au aflat cinstitele moaște ale celor doi Mucenici ai lui Hristos, Chir și Ioan. Și, cum, aproape de Canopus, era un sat, care se numea Manutin, cu o veche capiște idolească și o puternică lucrare de duhuri necurate, îngerul Domnului, s-a arătat Sfântului Chiril, nepotul și urmașul lui Teofil la scaunul Alexandriei, poruncindu-i ca cinstitele moaște ale Sfinților Chir și Ioan să le ducă la locul numit Manutin, că, astfel, va fugi, de acolo, diavoleasca putere. Deci, Sfântul Chiril, făcând aceasta, a adus sfintele moaște, din Canopus, la Manutin, și, îndată, s-au izgonit, de acolo, necuratele duhuri. Și s-au făcut cinstitele moaște izvor de tămăduire, încât îndrăciții se izbăveau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau, și se dădea oamenilor tot leacul și tămăduirea. Și, așa aflarea și mutarea minunată a acestor sfinte moaște a ajuns praznicul duhovnicesc al zilei de astăzi. Dumnezeului nostru slavă în veci! Amin.

Întru această zi, pomenirea Cuviosului Pavel, doctorul.

    Cuviosul Pavel era din cetatea Corin de neam bun, născut din părinți creștini, crescut în dreapta credință. Și, iubind pe Dumnezeu, din tinerețe, a intrat într-o mănăstire și s-a făcut monah, ostenindu-se mult în pustniceștile nevoințe, devenind bărbat iscusit. Dar se lupta cu el dracul desfrânării. Într-o noapte, stând Cuviosul Pavel la rugăciune, a venit, înaintea lui dracul în chip văzut, și i-a zis: "De nu vei face pofta trupească, măcar o dată, mă voi întoarce asupra ta cu tărie". Iar el, certându-l pe diavol, cu numele lui Hristos cu semnul crucii, l-a gonit. După aceasta dracul a îndemnat asupra lui pe o oarecare femeie desfrânată, care, născând un prunc nu de mult, l-a adus la Cuviosul și l-a pus pe el pe numele lui, zicându-i: "De la tine, pe acesta l-am zămislit și l-am născut". Iar starețul a primit pruncul cu bucurie. Și venind niște eretici, i-au legat mâinile la spate și, agățându-i pruncul de grumaji, îl purtau pe el prin cetate, batjocorindu-l.

Și Pavel, stând în mijlocul poporului a zis: "Ascultați fraților. Iată, să întrebăm pe prunc, ca să ne spună nouă cine este tatăl lui". Și avea pruncul nu multe zile de la nașterea lui. Și a zis către prunc: "Spune nouă, cine este tatăl tău?" Iar pruncul, rupându-și scutecele, a arătat cu mâna spre un oarecare fierar și a zis: "Acesta este tatăl meu, iar nu Pavel monahul". Iar poporul, auzind aceasta, s-a închinat monahului, cerându-și iertăciune. De atunci, i-a dat lui Dumnezeu darul de tămăduire, că își punea mâinile pe cei neputincioși și se făceau sănătoși. Și, viețuind șaptezeci de ani, și mai mult, Cuviosul și-a dat sufletul în mâinile Domnului, Căruia bine i-a plăcut și, numărându-se în ceata Sfinților, împreună cu dânșii, pe unul din Treime, Dumnezeu, să-L slăvim, în veci! Amin.

Întru această zi, cuvânt despre iubirea de străini.

    Să fiți, fraților, râvnitori de fapte bune, ca până la sfârșit, să petreceți în Domnul, cu pace. Să nu ocărăști pe cei străini, ci să-i primeșți pe ei în casa ta. Adu-ți aminte de Domnul Iisus Hristos, Care S-a făcut străin pentru tine. Să nu te rușinezi a spăla picioarele, că poate străinul acela va fi îngerul, ispitindu-te pe tine: și te vei păgubi de plata drepților. Ascultă ce a făcut Avraam: Stând el la stejarul din Mamvri la umbră, pe la amiază, a căutat și a văzut trei bărbați, trecând pe lângă el și, sculându-se, a alergat pentru întâmpinarea lor și li s-a închinat până la pământ, zicînd: "Doamne, de am aflat dar înaintea Ta, să nu treci alăturea de robul Tău, ci vom aduce apă și vom spăla picioarele voastre. Și voi pune înainte, pâine ca să mâncați și, după aceasta, veți merge în calea Voastră". Deci, ce folos i-a adus lui iubirea de străini? Mai întâi, s-a numit prieten al lui Dumnezeu. După aceasta, a auzit în acea zi: "Iată, Sara va naște ție fiu și tatăl multora vei fi". Asemenea și Lot, pe cei doi străini, i-a rugat să găzduiască la dânsul; și aceia l-au scos pe el din Sodoma, ca să nu ardă, împreună cu cei fără de lege. Tot așa, Sfântul Tobie, orb fiind, a primit pe înger și acesta l-a făcut pe el să vadă. Afară de aceasta, și Domnul, încă, ne învață pe noi, zicând: "Cela ce primește pe prooroc, ca prooroc, plata proorocului va lua și cela ce primește pe drept, în nume de drept, plata dreptului va lua".

Drept aceia, fraților, pe cei străini să-i iubiți și să-i faceți pe ei părtași la masa voastră, ca și voi să auziți pe Hristos grăind: "Pentru că ați făcut aceasta unuia din acești frați, mai mici, ai Mei, Mie Mi-ați făcut și Eu voi da vouă viață cea veșnică".

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului, Părintelui nostru Efrem Sirul, despre lupta cea duhovnicească.

    Monahul se aseamănă cu țărîna cea semănată, care, cu ploi, crescând, rodește rod de bucurie. Iar, când a ajuns la vremea rodului, în și mai multă pripă, îl aruncă pe lucrătorul de pământ, ca nu cumva grindina sau jivinele sălbalice să-i strice roada. Și, dimpotrivă, dacă la seceriș își va dobândi răsplata, adunând în jitniță rodul holdelor, atunci se bucură și se veselește, mulțumind Domnului. Asemenea și monahul, câtă vreme este în timpul acesta, dator este să se îngrijească de viața lui cea veșnică, ostenindu-se în pustnicie, până în ziua cea din urmă, căci, dacă se va lenevi, va alerga în zadar, și, sfârșindu-și drumul, va duce roadele ostenelilor sale în cer, ca și lucrătorul de pământ, făcându-se bucurie și veselie îngerilor. Deci, nimeni să nu se trândăvească, sau să se sperie de ispite. Ci, cel tare, să sprijinească pe cel neputincios. Cel harnic să mângâie pe eel puțin la suflet și cel ce se trezește, să deștepte pe cel biruit de somn. Cel așezat, să sfătuiască pe cel fără de așezare și cel înfrânat să-l certe pe cel fără de rânduială. Și, așa, unii pe alții întărindu-ne, într-un cuget să rușinăm, biruindu-l pe potrivnicul nostru. Și să slăvim pe Dumnezeu și pe Sfinții Îngeri să-i veselim și pe cei ce ne văd și pe cei ce aud despre noi, să-i zidim, în Hristos, Mântuitorul nostru. Că, precum este tabăra Sfinților Îngeri este și mulțimea monahilor, când au, totdeauna, mintea lor la Dumnezeu. Și, precum e mierea și fagurul în gură, așa-i și răspunsul cu dragoste al fratelui, față de aproapele său. Și, precum apa rece, în vreme de arșiță, este pentru cel însetat, așa este și cuvântul de mângâiere al fratelui, la necaz. Și, precum dă cineva mâna celui căzut și-l ridică pe el, așa ridică cuvântul îndemnării și al adevărului sufletului cel trândav și leneș. Și, precum este sămânța bună și bine odrăslită în pământ gras, așa sunt și gândurile bune în sufletul monahului.

    Rogu-te pe Tine, Mântuitorul lumii, Hristoase, caută spre mine și mă miluiește și mă izbăvește de mulțimea fărădelegilor mele, că toate bunătățile pe care Le-ai făcut cu mine, din tinerețile mele, le-am pângărit. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.